2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citadinizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: citadiniza] (Rar) Urbanizare.

CITADINIZÁRE, citadinizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) citadiniza și rezultatul ei, urbanizare. – V. citadiniza.

CITADINIZÁRE, citadinizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) citadiniza și rezultatul ei, urbanizare. – V. citadiniza.

CITADINIZÁRE s.f. Faptul de a (se) citadiniza. [< citadiniza].

citadiniza vrt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: citadin + -iza] (Rar) 1-2 A (se) urbaniza.

CITADINIZÁ, citadinizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) urbaniza. – Citadin + suf. -iza.

CITADINIZÁ, citadinizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) urbaniza. – Citadin + suf. -iza.

CITADINIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un caracter citadin; a (se) urbaniza. [Cf. it. cittadinizzare].

CITADINIZÁ vb. tr., refl. a (se) urbaniza. (< it. cittadinizzare)

citadinizá vb. refl. I A se urbaniza ◊ „[Sătenii] s-au citadinizat, gândesc altfel, au alte aspirații.” Sc. 28 XI 79 p. 1 (din citadin + -iza; cf. it. citadinizzare; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citadinizá vb., ind. prez. 1 sg. citadinizéz, 3 sg. și pl. citadinizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITADINIZÁRE s. v. orășenizare, urbanizare.

citadinizare s. v. ORĂȘENIZARE. URBANIZARE.

CITADINIZÁ vb. v. orășeniza, urbaniza.

citadiniza vb. v. ORĂȘENIZA. URBANIZA.

Intrare: citadinizare
citadinizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citadinizare
  • citadinizarea
plural
  • citadinizări
  • citadinizările
genitiv-dativ singular
  • citadinizări
  • citadinizării
plural
  • citadinizări
  • citadinizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: citadiniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • citadiniza
  • citadinizare
  • citadinizat
  • citadinizatu‑
  • citadinizând
  • citadinizându‑
singular plural
  • citadinizea
  • citadinizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • citadinizez
(să)
  • citadinizez
  • citadinizam
  • citadinizai
  • citadinizasem
a II-a (tu)
  • citadinizezi
(să)
  • citadinizezi
  • citadinizai
  • citadinizași
  • citadinizaseși
a III-a (el, ea)
  • citadinizea
(să)
  • citadinizeze
  • citadiniza
  • citadiniză
  • citadinizase
plural I (noi)
  • citadinizăm
(să)
  • citadinizăm
  • citadinizam
  • citadinizarăm
  • citadinizaserăm
  • citadinizasem
a II-a (voi)
  • citadinizați
(să)
  • citadinizați
  • citadinizați
  • citadinizarăți
  • citadinizaserăți
  • citadinizaseți
a III-a (ei, ele)
  • citadinizea
(să)
  • citadinizeze
  • citadinizau
  • citadiniza
  • citadinizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citadinizare

etimologie:

  • vezi citadiniza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

citadiniza

etimologie:

  • Citadin + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09