opțiuni

7 definiții pentru citabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CITÁBIL, -Ă, citabili, -e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menționat. – Din fr. citable.

CITÁBIL, -Ă, citabili, -e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menționat. – Din fr. citable.

citábil, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr citable] 1 Care poate fi citat. 2 Vrednic de menționat.

CITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi vrednic de a fi citat, amintit. [Cf. fr. citable].

CITÁBIL, -Ă adj. vrednic de a fi citat. (< fr. citable)

citábil, -ă adj. (livr.) Vrednic de a fi citat, de a fi amintit ◊ „Citabile în acest sens sunt șezătorile organizate de revista Luceafărul.” Luc. 15 I 61 p. 6 (din fr. citable; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citábil adj. m., pl. citábili; f. citábilă, pl. citábile

citábil adj. m., pl. citábili; f. sg. citábilă, pl. citábile

Intrare: citabil
citabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citabil
  • citabilul
  • citabilu‑
  • citabilă
  • citabila
plural
  • citabili
  • citabilii
  • citabile
  • citabilele
genitiv-dativ singular
  • citabil
  • citabilului
  • citabile
  • citabilei
plural
  • citabili
  • citabililor
  • citabile
  • citabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citabil

  • 1. Care poate fi citat, vrednic de menționat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: