6 definiții pentru ciripiu

ciripíu, ~íe a [At: ALECSANDRI, P. III, 66 / Pl: ~íi / E: ciripi + -iu] (Rar) 1-3 Ciripitor (1-3). 4 Zvelt.

CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. – Ciripi + suf. -iu.

CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. – Ciripi + suf. -iu.

CIRIPÍU, -ÍE, ciripii, adj. (Rar) Ciripitor. Ciocîrlia ciripie, fîlfîind din aripioare, Pe o scară de lumină se coboară de sub soare. ALECSANDRI, P. III 66.

ciripíu (rar) adj. m., f. ciripíe; pl. m. și f. ciripíi

ciripíu adj. m., f. ciripíe; pl. m. și f. ciripíi

Intrare: ciripiu
ciripiu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciripiu ciripiul ciripie ciripia
plural ciripii ciripiii ciripii ciripiile
genitiv-dativ singular ciripiu ciripiului ciripii ciripiei
plural ciripii ciripiilor ciripii ciripiilor
vocativ singular
plural