5 definiții pentru circumducție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumducție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr circumduction] 1-2 (Med) Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari.

CIRCUMDÚCȚIE, circumducții, s. f. (Med.) Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. – Din fr. circumduction.

CIRCUMDÚCȚIE, circumducții, s. f. (Med.) Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. – Din fr. circumduction.

CIRCUMDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central. ♦ (Fiziol.) Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. circumduction].

CIRCUMDÚCȚIE s. f. 1. (fiz.) mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central. 2. mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. (< fr. circumduction)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumdúcție s. f., g.-d. art. circumdúcției

Intrare: circumducție
circumducție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumducție
  • circumducția
plural
  • circumducții
  • circumducțiile
genitiv-dativ singular
  • circumducții
  • circumducției
plural
  • circumducții
  • circumducțiilor
vocativ singular
plural

circumducție

  • 1. fizică Mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central.
    surse: DN
    • 1.1. medicină Mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: