circumscriere sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~cons~ / Pl: ~ri / E: circumscrie] 1 (Gmt) Trasare a unui cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) Construire a unui poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) Mărginire, de jur-împrejur, a unui teren. 4 (Pex) Punere a hotarelor unui teren. 5 (Pan) Limitare a unei epoci. 6 (Jur; îvr) Includere. 7 (Pex) Delimitare a unei probleme, a unui lucru etc. 8 (Pex) Restrângere la un anumit cadru. 9 (Pex) Parafrazare.

CIRCUMSCRIERE, circumscrieri s. f. Acțiunea de a circumscrie și rezultatul ei.

CIRCUMSCRIERE s.f. Acțiunea de a circumscrie și rezultatul ei. [Pron. -scri-e-. / < circumscrie].

cercuscriere sf vz circumscriere

circonscriere sf vz circumscriere

circumscriere s. f., g.-d. art. circumscrierii; pl. circumscrieri

circumscriere s. f., g.-d. art. circumscrierii; pl. circumscrieri

circumscriere s. f. → scriere

CIRCUMSCRIERE s. 1. v. delimitare. 2. v. restrângere.

CIRCUMSCRIERE s. 1. delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.) 2. delimitare, limitare, restrîngere. (~ unei teme la...)