3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorsăít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciorsăi] (Reg) Tăiere cu un obiect cu tăișul tocit.

CIORSĂÍT s. n. Acțiunea de a ciorsăi și rezultatul ei.1. Tăiere anevoioasă cu un instrument vechi, tocit, știrbit. 2. (Concretizat) Scîrțîit produs prin frecarea unui obiect de alt obiect.

CIORSĂÍT ~uri n. pop. 1) v. A CIORSĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de două corpuri în frecare. /v. a ciorsăi

ciorsăí [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) gio~, ~soí1 / Pzi: ciorsắi și ~ésc / E: cioarsă] (Reg) 1 vi A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2 vi A cosi cu o coasă neascuțită. 3 vr A se scărpina. 4 vr (Arg) A se cupla. 5 vr (Fig) A se face ca o cioarsă. 6 vr (Fig) A se înjosi. 7 vr (Sst) A se împopoțona.

CIORSĂÍ, ciorsăi și ciorsăiesc, vb. IV. Tranz. A tăia anevoios, mai mult rupînd; a despica greu cu o cioarsă. S-a apucat să ciorsăiască cu ferăstrăul niște lemne.Intranz. Se mai intîmplase și niște carpăn verde, că vărsa moșneagul sudori, ciorsăind într-insul. CONTEMPORANUL, VII 393.

A CIORSĂÍ ~iésc tranz. reg. 1) A tăia greu cu o cioarsă. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ pereții a umbla de colo până colo fără rost. [Sil. cior-să-i] /Din cioarsă

ciorsăì v. Mold. 1. a se necăji să taie cu cioarsa; 2. a se scărpina pe trup (vorbind de om sau de animale): 3. fig. a se deprinde: s’a mai ciorsăit. [Rut, ČERSATĬ, a scărpina].

cĭórsăĭ și -ĭésc v. tr. (rut. čersáti, pron. čors-, a scărpina. Bern. 1, 172, la čersti). Est. Taĭ mereŭ cĭoplind cu cuțitu: ce tot cĭorsăĭești acolo? – Și gĭors-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciorsăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá; conj. prez. 3 să ciórsăie

ciorsăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorsăí (ciorsăiésc, ciorsăít), vb.1. A răzui, a curăța cu rașpelul. – 2. A tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciorsăí, ciorsăiesc, vb. intranz. – (reg.) A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. – Din cioarsă (MDA).

ciorsăí, vb. intranz. – A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. – Cf. cioarsă „coasă tocită” (< ucr. čersat).

Intrare: ciorsăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorsăit
  • ciorsăitul
  • ciorsăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciorsăit
  • ciorsăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ciorsăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorsăi
  • ciorsăire
  • ciorsăit
  • ciorsăitu‑
  • ciorsăind
  • ciorsăindu‑
singular plural
  • ciorsăie
  • ciorsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciorsăi
(să)
  • ciorsăi
  • ciorsăiam
  • ciorsăii
  • ciorsăisem
a II-a (tu)
  • ciorsăi
(să)
  • ciorsăi
  • ciorsăiai
  • ciorsăiși
  • ciorsăiseși
a III-a (el, ea)
  • ciorsăie
(să)
  • ciorsăie
  • ciorsăia
  • ciorsăi
  • ciorsăise
plural I (noi)
  • ciorsăim
(să)
  • ciorsăim
  • ciorsăiam
  • ciorsăirăm
  • ciorsăiserăm
  • ciorsăisem
a II-a (voi)
  • ciorsăiți
(să)
  • ciorsăiți
  • ciorsăiați
  • ciorsăirăți
  • ciorsăiserăți
  • ciorsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciorsăie
(să)
  • ciorsăie
  • ciorsăiau
  • ciorsăi
  • ciorsăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorsăi
  • ciorsăire
  • ciorsăit
  • ciorsăitu‑
  • ciorsăind
  • ciorsăindu‑
singular plural
  • ciorsăiește
  • ciorsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciorsăiesc
(să)
  • ciorsăiesc
  • ciorsăiam
  • ciorsăii
  • ciorsăisem
a II-a (tu)
  • ciorsăiești
(să)
  • ciorsăiești
  • ciorsăiai
  • ciorsăiși
  • ciorsăiseși
a III-a (el, ea)
  • ciorsăiește
(să)
  • ciorsăiască
  • ciorsăia
  • ciorsăi
  • ciorsăise
plural I (noi)
  • ciorsăim
(să)
  • ciorsăim
  • ciorsăiam
  • ciorsăirăm
  • ciorsăiserăm
  • ciorsăisem
a II-a (voi)
  • ciorsăiți
(să)
  • ciorsăiți
  • ciorsăiați
  • ciorsăirăți
  • ciorsăiserăți
  • ciorsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciorsăiesc
(să)
  • ciorsăiască
  • ciorsăiau
  • ciorsăi
  • ciorsăiseră
Intrare: ciorsăit part.)
ciorsăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorsăit
  • ciorsăitul
  • ciorsăitu‑
  • ciorsăi
  • ciorsăita
plural
  • ciorsăiți
  • ciorsăiții
  • ciorsăite
  • ciorsăitele
genitiv-dativ singular
  • ciorsăit
  • ciorsăitului
  • ciorsăite
  • ciorsăitei
plural
  • ciorsăiți
  • ciorsăiților
  • ciorsăite
  • ciorsăitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciorsăit (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a ciorsăi și rezultatul ei.
    surse: DLRLC
    • 1.1. Tăiere anevoioasă cu un instrument vechi, tocit, știrbit.
      surse: DLRLC
    • 1.2. concretizat Scârțâit produs prin frecarea unui obiect de alt obiect.
      surse: DLRLC

etimologie:

ciorsăi

  • 1. A tăia anevoios, mai mult rupând; a despica greu cu o cioarsă.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-a apucat să ciorsăiască cu ferăstrăul niște lemne.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Se mai intîmplase și niște carpăn verde, că vărsa moșneagul sudori, ciorsăind într-însul. CONTEMPORANUL, VII 393.
      surse: DLRLC

etimologie: