8 definiții pentru cioropină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioropínă sf [At: ISPIRESCU, L. 65 / Pl: ~ne / E: ctm cioară + arăpină] 1 (Mun; prt) Rrom. 2 (Reg) Mârțoagă. 3 (Reg; lpl) Vite mici și slabe Cf ciornăi.

CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.) Țigan. – Cf. cioroi.

CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.; pop.) Țigan. – Cf. cioroi și arap.

cioropină f. fam. porecla țiganului: iară cioropină sta în capul mesei ISP. [Compromis din sinonimele cioară și arapină].

cĭoropínă f., pl. e (d. cĭoară cu sufixu din harapină). Fam. Iron. Țigan, Țigancă. – Maĭ rar cĭorovină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioropínă (pop.) s. f., g.-d. art. cioropínei; pl. cioropíne

cioropínă s. f., g.-d. art. cioropínei; pl. cioropíne


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cioropină cioropine s. f. (peior.) țigan

Intrare: cioropină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioropi
  • cioropina
plural
  • cioropine
  • cioropinele
genitiv-dativ singular
  • cioropine
  • cioropinei
plural
  • cioropine
  • cioropinelor
vocativ singular
  • cioropi
  • cioropino
plural
  • cioropinelor

cioropină

etimologie:

  • cf. cioroi
    surse: DEX '09
  • cf. cioroi și arap
    surse: DEX '98