10 definiții pentru ciopată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopa sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.

CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.

CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.

CIOPÁTĂ, ciopăți, s. f. (Regional) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. V. hartan. Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfîșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.

cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru’n cĭopățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciopátă (reg.) s. f., g.-d. art. ciopắții; pl. ciopắți

ciopátă s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPÁTĂ s. v. ciozvârtă, halcă, hartan.

ciopa s. v. CIOZVÎRTĂ. HALCĂ. HARTAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).

Intrare: ciopată
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopa
  • ciopata
plural
  • ciopăți
  • ciopățile
genitiv-dativ singular
  • ciopăți
  • ciopății
plural
  • ciopăți
  • ciopăților
vocativ singular
plural

ciopată

  • 1. regional Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ciozvârtă halcă hartan un exemplu
    exemple
    • Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfâșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele.
      exemple
      • Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.
        surse: DLRLC

etimologie: