3 intrări

9 definiții

cionc2, ~oáncă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oánce / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.

cionc1 sn [At: DA / Pl: ? / E: pbl mg csonk „butuc”] (Reg) Stavilă.

CIONC, CIOÁNCẮ, cionci, cioance, adj. (Regional, despre oameni) Fără un braț (v. ciung); (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. ♦ (Substantivat, f.; formație glumeață) Pipă, lulea. Moș Nichifor... își aprinde cioanca. CREANGĂ, P. 125.

CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka.

cionc1, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.

cionc2, cióncuri, s.n. (reg.) grămadă de crengi folosită la abaterea apei de la țărm, fixate pe un trunchi de copac așezat vertical pe cursul râului.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIONC subst. „mutilat” (DLR); cf. și cioancă „ciont, lulea scurtă” (Tiktin). 1. – ard. (Paș; Bih 8; Sd I-II 36). 2. Cioncu, mold. (Sd XXI). 3. Cioțica și Cioancă (BA ung. 19). 4. Cf. Cionga, ar. (Cara 32 < ar. „ciung”); (Hur 98); Ciongana, G. (Isp IV1). V. și Ciunc.

Intrare: cionc (pl. -uri)
cionc (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cionc
  • cioncul
  • cioncu‑
plural
  • cioncuri
  • cioncurile
genitiv-dativ singular
  • cionc
  • cioncului
plural
  • cioncuri
  • cioncurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cionc (adj.)
cionc (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cionc
  • cioncul
  • cioncu‑
  • cioancă
  • cioanca
plural
  • cionci
  • cioncii
  • cioance
  • cioancele
genitiv-dativ singular
  • cionc
  • cioncului
  • cioance
  • cioancei
plural
  • cionci
  • cioncilor
  • cioance
  • cioancelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cionc
Cionc nume propriu
nume propriu (I3)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)