cionc², ~oancă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oance / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.

CIONC subst. „mutilat” (DLR); cf. și cioancă „ciont, lulea scurtă” (Tiktin). 1. – ard. (Paș; Bih 8; Sd I-II 36). 2. Cioncu, mold. (Sd XXI). 3. Cioțica și Cioancă (BA ung. 19). 4. Cf. Cionga, ar. (Cara 32 < ar. „ciung”); (Hur 98); Ciongana, G. (Isp IV¹). V. și Ciunc.