6 definiții pentru ciocoaică

ciocoáică sf [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ce / E: ciocoi2 + -că] 1 Soție a ciocoiului2 (9). 2 (Dep) Femeie parvenită. 3 (Pex) Boieroaică.

CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la sate); soție de ciocoi1; p. ext. boieroaică. – Ciocoi1 + suf. -oaică.

CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la sate); soție de ciocoi1; p. ext. boieroaică. – Ciocoi1 + suf. -oaică.

CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie exploatatoare (mai ales a populației muncitoare de la țară); soție de ciocoi; boieroaică. V. c i o co i. Acum poți să deschizi fereastra. Să iasă mirosul de ciocoaică. C. PETRESCU, Î. II 103. Am să te fac s-ajungi ciocoaică... Ai să-ți calci, pe inimă și să devii nevasta ciocoiului Lipicescu. ALECSANDRI, T. 1409. ◊ (Adjectival) Dintre cucoane, vreo trei, mai ciocoaice ca celelalte, sînt îmbrăcate în grenadină neagră și dantelă. MACEDONSKI, O, III, 37.

ciocoáică s. f., g.-d. art. ciocoáicei; pl. ciocoáice

ciocoáică s. f., g.-d. art. ciocoáicei; pl. ciocoáice

Intrare: ciocoaică
ciocoaică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocoaică ciocoaica
plural ciocoaice ciocoaicele
genitiv-dativ singular ciocoaice ciocoaicei
plural ciocoaice ciocoaicelor
vocativ singular
plural