8 definiții pentru ciocănar

ciocănár sm [At: I. IONESCU, P. 36 / Pl: ~i / E: ciocan + -ar] (Înv) 1 Ciocănaș (8). 2 Muncitor necalificat. 3 Nituitor manual.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1. 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.

CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mîna, care lovește cu ciocanul capul nitului. ◊ Muncitor calificat care conduce mișcarea unui ciocan mecanic. 2. Ciocănaș1 (1). O baniță de sare... se plătește cu 10 parale, din cari 8 se dau ciocănarului și 2 sărarului. IONESCU, P. 36. 3. (Depreciativ) Muncitor necalificat. Lăsați-i să lucreze, vreți să rămână ciocănari? PAS, Z. I 284.

ciocănár (persoană) s. m., pl. ciocănári

ciocănár s. m., pl. ciocănári

CIOCĂNÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în manipularea unui ciocan, executând diferite operații (de nituire, de foraj etc.). 2) peior. Muncitor necalificat. /ciocan + suf. ~ar


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciocănar, ciocănari s. m. individ naiv / credul / ușor de înșelat.

Intrare: ciocănar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocănar ciocănarul
plural ciocănari ciocănarii
genitiv-dativ singular ciocănar ciocănarului
plural ciocănari ciocănarilor
vocativ singular
plural