5 definiții pentru ciobuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobuleț sn [At: CARAGIALE, T. I, 138 / Pl: ~e / E: ciob + -uleț] 1-2 (Șhp) Ciob (1) mic.

CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob.Ciob + suf. -uleț.

CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob.Ciob + suf. -uleț.

CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobuléț s. n., pl. ciobuléțe

ciobuléț s. n., pl. ciobuléțe

Intrare: ciobuleț
ciobuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobuleț
  • ciobulețul
  • ciobulețu‑
plural
  • ciobulețe
  • ciobulețele
genitiv-dativ singular
  • ciobuleț
  • ciobulețului
plural
  • ciobulețe
  • ciobulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciobuleț

  • 1. Diminutiv al lui ciob.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ciob + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09