2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobaca f. Mold. luntre făcută dintr’o scorbură de copaciu. [Origină necunoscută].

cioba sf [At: DAMÉ, T. 126 / V: ciobac sn, ciub~, ciubică, șub~ / Pl: ~ace, ~băci / E: ucr чобак, mg csobák] (Reg) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac.

CIOBÁCĂ, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak.

CIOBÁCĂ, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak.

CIOBÁCĂ, ciobace, s. f. Luntre primitivă scobită dintr-un singur trunchi de salcie sau de plop, întrebuințată de pescari. V. lotcă. De partea cealaltă, sub deal, iazul lucea nemișcat; o ciobacă trecu încet brăzdînd luciul, apoi se afundă în pădurile dese de papură. SADOVEANU, O. VI 185.

CIOBÁCĂ ~ce f. înv. Luntre pescărească făcută dintr-un trunchi de copac scobit. [Sil. cio-ba-] /<ucr. țobak

cĭobácă f., pl. ace și ăcĭ (cp. cu ung. csanák, cĭobacă, saŭ cu rut. čovén, luntre, pin schimbare de sufix, infl. poate și de rus. čobák, mreană). Luntre făcută dintr’un trunchĭ scobit (orĭ și din scîndurĭ) de umblat pe bălțĭ la pescuit orĭ la vînat (Sadov. VR. 1928, 7, 8; Șez. 33, 26). – Și cĭobac, n., pl. e. V. căulă, cin 2 și oraniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobácă (reg.) s. f., g.-d. art. ciobácei; pl. ciobáce

ciobácă s. f. (sil. cio-), g.-d. art. ciobácei; pl. ciobáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei.

Intrare: ciobaca
ciobaca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciobacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioba
  • ciobaca
plural
  • ciobace
  • ciobacele
genitiv-dativ singular
  • ciobace
  • ciobacei
plural
  • ciobace
  • ciobacelor
vocativ singular
plural

ciobacă

  • 1. regional Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De partea cealaltă, sub deal, iazul lucea nemișcat; o ciobacă trecu încet brăzdînd luciul, apoi se afundă în pădurile dese de papură. SADOVEANU, O. VI 185.
      surse: DLRLC

etimologie: