5 definiții pentru ciobăncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobăncúță sf [At: ALEXANDRESCU, M. 262 / Pl: ~țe /E: ciobancă + -uță] 1-4 (Șhp) Ciobancă (1-2) (dragă).

CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Păstoriță.

CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Ciobăniță. – Din ciobancă (< cioban + suf. -că) + suf. -uță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBĂNCÚȚĂ s. v. ciobăniță, păstoriță.

ciobăncuță s. v. CIOBĂNIȚĂ. PĂSTORIȚĂ.

Intrare: ciobăncuță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobăncuță
  • ciobăncuța
plural
  • ciobăncuțe
  • ciobăncuțele
genitiv-dativ singular
  • ciobăncuțe
  • ciobăncuței
plural
  • ciobăncuțe
  • ciobăncuțelor
vocativ singular
  • ciobăncuță
  • ciobăncuțo
plural
  • ciobăncuțelor

ciobăncuță

etimologie:

  • ciobancă (din cioban + sufix -că) + sufix -uță.
    surse: DLRM