10 definiții pentru cioandă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioandă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dră / P: cioan~ / Pl: ~de / E: ns cf dondăni] (Frg) 1 Ciondăneală. 2 Persoană certăreață.

CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).

CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).

CIOÁNDĂ s. f. (Mold., Transilv.) Ceartă, sfadă, gîlceavă. Cioanda și dihonia nu se mai sfîrșea. CONTEMPORANUL, VI 103. M-am luat la cioandă. ȘEZ. IX 145.

CIOÁNDĂ ~e f. pop. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare, între două sau mai multe persoane; ceartă; sfadă. [Sil. cioan-dă] /v. a se ciondăni

cioandă f. Mold. început de ceartă: a se lua la cioandă. [Origină necunoscută].

cĭoándă f., pl. e (d. mă cĭondănesc). Trans. Mold. Ceartă, sfadă. – Și cĭoandră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioándă (reg.) s. f., g.-d. art. cioándei

cioándă s. f., g.-d. art. cioándei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOÁNDĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.

cioandă s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ.

Intrare: cioandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioandă
  • cioanda
plural
genitiv-dativ singular
  • cioande
  • cioandei
plural
vocativ singular
plural

cioandă

etimologie: