CINTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie folosită ca tipar și element de susținere a unui arc sau a unei bolți. – Din fr. cintre.

cintru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr cintre] 1 Partea concavă a unei bolți sau a unui arc. 2-5 Cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau se susține o boltă sau un arc în construcție.

* CINTRU sbst. 💒 1 Încovoietura concavă a unei bolți ¶ 2 Lemnăria pe care se zidesc bolțile (🖼 1173) [fr.].

CINTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre.

CINTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă.

CINTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă. – Fr. cintre.

CINTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].

CINTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)

CINTRU ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolți sau a unui arc. 2) Cofraj care servește drept bază la construirea unei bolți sau a unui arc. /<fr. cintre

cintru s. n., art. cintrul; pl. cintre

cintru s. n., art. cintrul; pl. cintre

cintru s. n., art. cintrul; pl. cintre