9 definiții pentru cintru

cíntru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr cintre] 1 Partea concavă a unei bolți sau a unui arc. 2-5 Cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau se susține o boltă sau un arc în construcție.

CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie folosită ca tipar și element de susținere a unui arc sau a unei bolți. – Din fr. cintre.

CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție. – Din fr. cintre.

CÍNTRU, cintre, s. n. Partea concavă a unei bolți; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă.

cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre

cíntru s. n., art. cíntrul; pl. cíntre

CÍNTRU s.n. (Constr.) Partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofrajul pe care se zidește sau pe care se toarnă o boltă. [< fr. cintre].

CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre)

CÍNTRU ~e n. arhit. 1) Parte concavă interioară a unei bolți sau a unui arc. 2) Cofraj care servește drept bază la construirea unei bolți sau a unui arc. /<fr. cintre

Intrare: cintru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cintru cintrul
plural cintre cintrele
genitiv-dativ singular cintru cintrului
plural cintre cintrelor
vocativ singular
plural