cinghíe sf [At: VARLAAM, C. 341₂ / P: ~ghi-e / Pl: ~ii / E: tc çengi, srb čengija] (Înv) 1 Harpă. 2 Dansatoare.

CINGHÍE s. v. harpă.

cinghíe (cinghíi), s. f. – 1. Harfă. – 2. Dansatoare orientală. – Mr. cinghie. Tc. çenk „harfă”, çenci „persoană care cîntă la harfă sau dansează” (Lokotsch 392a); cf. bg., sb. cencija, v. it. cenghi (Battisti, II, 851). – Der. cinghiasă, s. f. (dansatoare). Sec. XVI.

cinghíe, cinghíi, s.f. (înv.) 1. harfă (harpă). 2. dansatoare publică, cinghiasă.

cinghíe f. (turc. čengi, arfonistă). L. V. Arfonistă. – Și cinghiĭásă, pl. -iĭese, și cinghireasă, pl. -ese.

cínghie f. (turc. pers. čenk, arpă, adică „curbă”, înrudit cu cinghel). L. V. Arpă.

cinghie s. v. HARPĂ.