Definiția cu ID-ul 438241:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cinghíe (cinghíi), s. f.1. Harfă. – 2. Dansatoare orientală. – Mr. cinghie. Tc. çenk „harfă”, çenci „persoană care cîntă la harfă sau dansează” (Lokotsch 392a); cf. bg., sb. cencija, v. it. cenghi (Battisti, II, 851). – Der. cinghiasă, s. f. (dansatoare). Sec. XVI.