11 definiții pentru cineraria

cinerária sf [At: DEX2 / P: ~ri-a / E: lat cineraria cf fr cinéraire] Plantă decorativă din familia compozite, cu frunze mari și cu flori de diferite culori adunate în buchete (Cineraria hvbrida).

CINERÁRIA s. f. Plantă decorativă cu frunze mari și cu flori de diferite culori, grupate în buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. cinéraire.

CINERÁRIA s. f. Plantă decorativă cu frunze mari și cu flori de diferite culori, adunate în buchete (Cineraria hybrida). [Pr.: -ri-a] – Din lat. cineraria. Cf. fr. cinéraire.

!cinerária (-ri-a) s. f., g.-d. art. cineráriei; pl. cinerárii

cinerária s. f. (sil. -ri-a)

CINERÁRIA s.f. Plantă ornamentală din familia compozeelor, cu frunze mari și flori de diferite culori adunate în buchete. [Pron. -ri-a. / < it. cineraria].

CINERÁRIA s. f. plantă ornamentală din familia compozeelor, cu frunze și flori de diferite culori, în buchete. (< lat. cineraria)

CINERÁRIA f. 1) Plantă erbacee ornamentală, cu frunze mari și cu flori divers colorate, adunate în capitule mari. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. cinerariei; Sil. -ri-a] /<lat. cinéraria


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

C. cineraria. L. (syn. C. candidissima Lam.). Specie care înflorește în iul.-aug. Flori, galbene-aurii sau purpurii, așezate în capitule. Frunze de culoare argintie, bogat-pufoase, penat-sectate, cu segmentele liniare sau lanceolate. Plantă (cca 20-90 cm înălțime) vivace. Se folosește la borduri sau mozaicuri în combinație cu alte plantei

S. cruentus (Masson) DC. (syn. Cineraria cruenta Masson; C. hybrida hort.). Specie care înflorește în mart.-mai. Flori simple sau învoalte, dispuse în capitule numeroase formînd o paniculă corimbiformă, cele radiale cu un colorit foarte variat, violet, violet-roșiatic, liliachiu, de la roz-deschis pînă la purpuriu-închis, de la albastru-pal pînă la indigo-închis, galben, alb, unicolor, bicolor sau tricolor, în nuanțele arătate mai sus, cele ale discului purpurii, rar galbene. Plantă erbacee, vivace, ce se tratează ca bienală, originară din Insulele Canare. Tulpină lipsită de flexibilitate, dreaptă, ramificată, pînă la 1 m înălțime. Frunze mari, pe dos păroase, alterne, dentate pe margini, rombice sau ușor cordate, pețiolul la bază lărgit.

Senecio cineraria DC. (syn. Cineraria maritima L.; Senecio maritimus Rchb.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene. Frunze mari, persistente, gri-cenușii, dințate sau sectate. Plantă vivace, pînă ia 75 cm înălțime, cu tulpină ramificată. Frunziș compact, ornamental. Rezistă la frig și se folosește pentru borduri și mozaicuri florale.

Intrare: cineraria
cineraria substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cineraria cineraria
plural cinerarii cinerariile
genitiv-dativ singular cinerarii cinerariei
plural cinerarii cinerariilor
vocativ singular
plural