9 definiții pentru cincime

cincíme pn [At: (a. 1862) URICARIUL V, 26/26 / Pl: ~mi / E: cinci + -ime] 1 A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. 2 (Înv; îs) Întâia ~ Aristocrație de cel mai înalt rang.

CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime.

CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime.

CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg. Două cincimi și cu trei cincimi fac un întreg.

!cincíme s. f., g.-d. art. cincímii; pl. cincími

cincíme s. f., g.-d. art. cincímii; pl. cincími

CINCÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în cinci; a cincea parte din ceva. /cinci + suf. ~ime

cincime f. a cincea parte din cinci.

cincíme f. A cincea parte dintr´un întreg. Un tot compus din cincĭ, pin [!] analogie cu treime. V. protipendadă.

Intrare: cincime
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cincime cincimea
plural cincimi cincimile
genitiv-dativ singular cincimi cincimii
plural cincimi cincimilor
vocativ singular
plural

cincime

  • 1. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Două cincimi și cu trei cincimi fac un întreg.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) Cinci + sufix -ime.
    surse: DEX '09 NODEX