2 intrări

9 definiții

cincăít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: cincăi] (Reg) 1 Necăjit de cineva. 2 Căruia i se cere cu insistență. 3 Cerșit2.

cincăít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cincăi] (Reg) 1-4 Cincăire (1-4).

cincăí vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~caí / Pzi: -ésc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cincăí vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CINCĂÍT, -Ă, cincăiți, -te, adj. v. CINCĂI. – [DLRM]

Intrare: cincăit
cincăit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cincăit cincăitul cincăi cincăita
plural cincăiți cincăiții cincăite cincăitele
genitiv-dativ singular cincăit cincăitului cincăite cincăitei
plural cincăiți cincăiților cincăite cincăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cincăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cincăi cincăire cincăit cincăind singular plural
cincăiește cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cincăiesc (să) cincăiesc cincăiam cincăii cincăisem
a II-a (tu) cincăiești (să) cincăiești cincăiai cincăiși cincăiseși
a III-a (el, ea) cincăiește (să) cincăiască cincăia cincăi cincăise
plural I (noi) cincăim (să) cincăim cincăiam cincăirăm cincăiserăm, cincăisem*
a II-a (voi) cincăiți (să) cincăiți cincăiați cincăirăți cincăiserăți, cincăiseți*
a III-a (ei, ele) cincăiesc (să) cincăiască cincăiau cincăi cincăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)