2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cincăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cincăi] 1 Necăjire a cuiva Si: cincăit1. 2 Cerere cu insistență Si: cincăit1. 3 Flecărire. 4 (Pex) Cerșire.

cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~caí / Pzi: ~ésc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.

Intrare: cincăire
cincăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cincăire
  • cincăirea
plural
  • cincăiri
  • cincăirile
genitiv-dativ singular
  • cincăiri
  • cincăirii
plural
  • cincăiri
  • cincăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cincăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cincăi
  • cincăire
  • cincăit
  • cincăitu‑
  • cincăind
  • cincăindu‑
singular plural
  • cincăiește
  • cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cincăiesc
(să)
  • cincăiesc
  • cincăiam
  • cincăii
  • cincăisem
a II-a (tu)
  • cincăiești
(să)
  • cincăiești
  • cincăiai
  • cincăiși
  • cincăiseși
a III-a (el, ea)
  • cincăiește
(să)
  • cincăiască
  • cincăia
  • cincăi
  • cincăise
plural I (noi)
  • cincăim
(să)
  • cincăim
  • cincăiam
  • cincăirăm
  • cincăiserăm
  • cincăisem
a II-a (voi)
  • cincăiți
(să)
  • cincăiți
  • cincăiați
  • cincăirăți
  • cincăiserăți
  • cincăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cincăiesc
(să)
  • cincăiască
  • cincăiau
  • cincăi
  • cincăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cincăi

etimologie:

  • vezi cicăli
    surse: DLRM