6 definiții pentru cincăi

cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~caí / Pzi: ~ésc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: cincăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cincăi
  • cincăire
  • cincăit
  • cincăitu‑
  • cincăind
  • cincăindu‑
singular plural
  • cincăiește
  • cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cincăiesc
(să)
  • cincăiesc
  • cincăiam
  • cincăii
  • cincăisem
a II-a (tu)
  • cincăiești
(să)
  • cincăiești
  • cincăiai
  • cincăiși
  • cincăiseși
a III-a (el, ea)
  • cincăiește
(să)
  • cincăiască
  • cincăia
  • cincăi
  • cincăise
plural I (noi)
  • cincăim
(să)
  • cincăim
  • cincăiam
  • cincăirăm
  • cincăiserăm
  • cincăisem
a II-a (voi)
  • cincăiți
(să)
  • cincăiți
  • cincăiați
  • cincăirăți
  • cincăiserăți
  • cincăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cincăiesc
(să)
  • cincăiască
  • cincăiau
  • cincăi
  • cincăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)