6 definiții pentru cincăi

cincăí vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~caí / Pzi: -ésc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.

CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cincăí vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: cincăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cincăi cincăire cincăit cincăind singular plural
cincăiește cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cincăiesc (să) cincăiesc cincăiam cincăii cincăisem
a II-a (tu) cincăiești (să) cincăiești cincăiai cincăiși cincăiseși
a III-a (el, ea) cincăiește (să) cincăiască cincăia cincăi cincăise
plural I (noi) cincăim (să) cincăim cincăiam cincăirăm cincăiserăm, cincăisem*
a II-a (voi) cincăiți (să) cincăiți cincăiați cincăirăți cincăiserăți, cincăiseți*
a III-a (ei, ele) cincăiesc (să) cincăiască cincăiau cincăi cincăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)