cinam sm [At: LM / V: ~mom / Pl: ~i / E: lat cinamum și cinamomum] 1 (Bot; reg) Scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum). 2 (Reg) Condiment din scoarța aromatică a arborelui de scorțișoară (1). 3 (Reg) Medicament excitant și stimulent din scorțișoară (1).

cina vt [At: (a. 1675) GCR I, 223 / Pzi: ~nez / E: lat ceno, -are] 1 A lua masa de seară Si: a cinui. 2 (Îvr) A ospăta pe cineva (seara) Si: a cinui.

CINA, cinez, vb. I. Intranz. (Mai ales în Transilv.) A lua masa de seară. Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225. Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53. Tranz. Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20. Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54.

A CINA ~ez intranz. A lua cina. /<lat. cenare

cinà v. a mânca seara. [Lat. CENARE].

3) cin, a -á v. intr. V. cinez.

cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s’aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc.

cina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cinez, 3 cinează; ind. prez. 1 sg. să cinez, 3 să cineze

cina (a ~) vb., ind. prez. 3 cinează

cina vb., ind. prez. 1 sg. cinez, 3 sg. și pl. cinează

CINA vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)

CINA vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)

cina (-ez, -at), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină.

cinam (cinamon) s.m. sg. (înv.) arbust cu scoarță aromatică, folosită drept condiment în bucătărie, cu însușiri excitante; cinamon, scorțișoară.

La noapte vom cina la Pluto, adică, pe ocolite zis: „Vom muri”, deoarece Pluto era zeul infernului – Cuvinte istorice rostite de regele Leonidas al Spartei (secolul V î.e.n.), cînd se hotărîse, împreună cu o mînă de oameni, să năvălească în timpul nopții în lagărul dușman și să-l ucidă pe Xerxes, regele perșilor, chiar în cortul lui. Era o expediție care îl ducea sigur la moarte. Și într-adevăr, eroii spartani „au luat cina în noaptea aceea la Pluto”, adică au murit cu toții. De supraviețuit, au supraviețuit numai cuvintele de mai sus care, în literatură sînt puse în gura celor ce pornesc în expediții, raiduri, recunoașteri foarte primejdioase, de unde sînt puține șanse să se mai întoarcă. IST.