cimbrișor sm [At: LB / V: țim~ / Pl: ~i / E: cimbru + -ișor] (Bot; reg) 1 (Șîc) ~-de-câmp Cimbru (1) (Thymus vulgaris). 2-5 (Șhp) Cimbru (2-3) (tânăr).

CIMBRIȘOR sm. 🌿 Plantă aromatică, cu flori roșii-purpurii, rar albe; numită și „cimbrușor”,„cimbru-de-cîmp”, „sărpun(el)” sau „schinduf” (Thymus serpyllum) (🖼 1156): Frunză verde ~, Bate murgul din picior (VOR.) [cimbru].

CIMBRIȘOR s. m. Plantă aromatică din familia labiatelor, cu flori roșii-purpurii, rar albe, folosită în medicină ca infuzie (Thymus serpyllum). Frunză verde cimbrișor, Bate murgul din picior. ȘEZ. I 10. Zamă de măr dulce, de șovîrf și cimbrișor de cîmp e bună cînd boala e ușoară. ȘEZ. I 16.

CIMBRIȘOR, s. m. Plantă aromatică cu flori roșii-purpurii sau albe, folosită în medicină ca infuzie (Thymus serpyllum). – Din cimbru + suf. -ișor.

CIMBRIȘOR ~i m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor

cimbrișór m. Cimbru de cîmp. V. cimbru.

țimbrișor^[1] sn vz cimbrișor modificată

CIMBRU sbst. 🌿 1 Plantă aromatică originară din sudul Europei, mult cultivată la noi pentru trebuințele bucătăriei (Satureja hortensis) (🖼 1157) ¶ 2 = LĂMÎIOARĂ ¶ 3 ~-DE-CÎMP = CIMBRIȘOR [vsl. čebrŭ].

CIMBRUȘOR 👉 CIMBRIȘOR.

CIMBRU s. m. Plantă erbacee cu miros aromatic, cu frunze înguste și ascuțite, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, folosită drept condiment (Satureja hortensis). – Comp. gr. thimbros.

cimbrișor s. m.

cimbrișor s. m.

cimbrișor s. m.

THYMUS L., CIMBRIȘOR, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 48 specii, erbacee, mai rar semilemnoase, adeseori aromatice și odorante. Tulpină culcată sau ascendentă, de cele mai multe ori 4-unghiulară. Frunze mici, întregi, liniare sau rotund-eliptice, lipsite de stipele, plane. Flori hermafrodite, neregulate, dispuse în verticile, reunite în spic scurt, rar. Caliciul persistent, ovat, cu 10-13 nervuri, bilabiat, labiul superior lat, îndepărtat, cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți. Corolă cu tub cilindric, limbul bilabiat, labiul superior drept, emarginat, aproape plat, 4 stamine distante în partea superioară, dintre care 2 mai lungi și 2 mai scurte, deseori exerte, rar mai scurte, drepte, iar cele interioare pot fi concrescute. Ovar superior, 2 cârpele, 2 loje false. Fruct, nuculă glabră.

CIMBRIȘOR s. v. săpunel.

CIMBRIȘOR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.

cimbrișor s. v. SĂPUNEL.

CIMBRIȘOR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămîioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-cîmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.