cimbrișór sm [At: LB / V: țim~ / Pl: ~i / E: cimbru + -ișor] (Bot; reg) 1 (Șîc) ~-de-câmp Cimbru (1) (Thymus vulgaris). 2-5 (Șhp) Cimbru (2-3) (tânăr).

CIMBRIȘÓR s. m. Plantă aromatică din familia labiatelor, cu flori roșii-purpurii, rar albe, folosită în medicină ca infuzie (Thymus serpyllum). Frunză verde cimbrișor, Bate murgul din picior. ȘEZ. I 10. Zamă de măr dulce, de șovîrf și cimbrișor de cîmp e bună cînd boala e ușoară. ȘEZ. I 16.

CIMBRIȘÓR ~i m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor

cimbrișór m. Cimbru de cîmp. V. cimbru.

țimbrișor^[1] sn vz cimbrișor modificată

cimbrișór s. m.

cimbrișór s. m.

CIMBRIȘÓR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.

CIMBRIȘÓR s. v. săpunel.

cimbrișor s. v. SĂPUNEL.

CIMBRIȘOR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămîioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-cîmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.

THYMUS L., CIMBRIȘOR, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 48 specii, erbacee, mai rar semilemnoase, adeseori aromatice și odorante. Tulpină culcată sau ascendentă, de cele mai multe ori 4-unghiulară. Frunze mici, întregi, liniare sau rotund-eliptice, lipsite de stipele, plane. Flori hermafrodite, neregulate, dispuse în verticile, reunite în spic scurt, rar. Caliciul persistent, ovat, cu 10-13 nervuri, bilabiat, labiul superior lat, îndepărtat, cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți. Corolă cu tub cilindric, limbul bilabiat, labiul superior drept, emarginat, aproape plat, 4 stamine distante în partea superioară, dintre care 2 mai lungi și 2 mai scurte, deseori exerte, rar mai scurte, drepte, iar cele interioare pot fi concrescute. Ovar superior, 2 cârpele, 2 loje false. Fruct, nuculă glabră.