8 definiții pentru cimă

címă sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: fr cyme] (Blg) Tip de inflorescență în care axul principal poartă, în vârf, o singură floare.

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.

címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe

címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe

CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar].

CÍMĂ s. f. inflorescență dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. (< fr. cyme)

CÍMĂ ~e f. Inflorescență a cărei axă principală se termină cu o floare. /<fr. cyme

Intrare: cimă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ci cima
plural cime cimele
genitiv-dativ singular cime cimei
plural cime cimelor
vocativ singular
plural