7 definiții pentru cimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ci sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: fr cyme] (Blg) Tip de inflorescență în care axul principal poartă, în vârf, o singură floare.

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme.

CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar].

CÍMĂ s. f. inflorescență dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. (< fr. cyme)

CÍMĂ ~e f. Inflorescență a cărei axă principală se termină cu o floare. /<fr. cyme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe

címă s. f., g.-d. art. címei; pl. címe

Intrare: cimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • cima
plural
  • cime
  • cimele
genitiv-dativ singular
  • cime
  • cimei
plural
  • cime
  • cimelor
vocativ singular
plural

cimă

  • 1. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: