2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cilindrát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cilindră] Cilindrare.

cilindrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: cilindră] (D. straturi rutiere) îndesat, prin nivelare cu compresorul.

*cilindrát, -ă adj. Care poartă cilindru (jobenat).

cilindra vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr cylindrer] A îndesa nivelând un strat rutier cu ajutorul compresorului.

CILINDRÁ, cilindrez, vb. I. Tranz. A îndesa și a nivela un strat rutier cu ajutorul unui compresor. – Din fr. cylindrer.

CILINDRÁ, cilindrez, vb. I. Tranz. A îndesa și a nivela un strat rutier cu ajutorul unui compresor. – Din fr. cylindrer.

CILINDRÁ vb. I. tr. 1. A compacta, a face operațiile de presare și de nivelare a unei șosele. 2. A da unui obiect forma de cilindru. [< fr. cylindrer].

CILINDRÁ vb. tr. 1. a compacta, a face operațiile de presare și nivelare a unei șosele. 2. a da formă de cilindru. (< fr. cylindrer)

A CILINDRÁ ~éz tranz. 1) (îmbrăcăminte rutieră, terasamente etc.) A îndesa, nivelând cu un compresor sau cu un tăvălug. 2) (obiecte) A face să ia formă de cilindru. /<fr. cylindrer

cilindréz v. tr. Netezesc cu cilindru, tăvălucesc: o șosea cilindrată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cilindrá (a ~) vb., ind. prez. 3 cilindreáză

cilindrá vb., ind. prez. 1 sg. cilindréz, 3 sg. și pl. cilindreáză

Intrare: cilindrat
cilindrat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cilindrat
  • cilindratul
  • cilindratu‑
  • cilindra
  • cilindrata
plural
  • cilindrați
  • cilindrații
  • cilindrate
  • cilindratele
genitiv-dativ singular
  • cilindrat
  • cilindratului
  • cilindrate
  • cilindratei
plural
  • cilindrați
  • cilindraților
  • cilindrate
  • cilindratelor
vocativ singular
plural
Intrare: cilindra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cilindra
  • cilindrare
  • cilindrat
  • cilindratu‑
  • cilindrând
  • cilindrându‑
singular plural
  • cilindrea
  • cilindrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cilindrez
(să)
  • cilindrez
  • cilindram
  • cilindrai
  • cilindrasem
a II-a (tu)
  • cilindrezi
(să)
  • cilindrezi
  • cilindrai
  • cilindrași
  • cilindraseși
a III-a (el, ea)
  • cilindrea
(să)
  • cilindreze
  • cilindra
  • cilindră
  • cilindrase
plural I (noi)
  • cilindrăm
(să)
  • cilindrăm
  • cilindram
  • cilindrarăm
  • cilindraserăm
  • cilindrasem
a II-a (voi)
  • cilindrați
(să)
  • cilindrați
  • cilindrați
  • cilindrarăți
  • cilindraserăți
  • cilindraseți
a III-a (ei, ele)
  • cilindrea
(să)
  • cilindreze
  • cilindrau
  • cilindra
  • cilindraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cilindra

  • 1. A îndesa și a nivela un strat rutier cu ajutorul unui compresor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A da unui obiect forma de cilindru.
    surse: DN

etimologie: