CIFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).

cifru² sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 110 10/1 / Pl: ~uri / E: fr chiffre] 1 Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2 Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. 3 (Îvr) Monogramă. 4 Simbol cifric stabilit pentru fiecare cont. 5 (Înv) Serviciu, într-o instituție, care cifrează și descifrează corespondența.

cifru¹ sn vz cifră

CIFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).

CIFRU, cifruri s. n. 1. Sistem de semne convenționale prin care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte. Ca într-un lacăt greu, cu multe, zăvoare, pătrunde Oltul între pereții munților. Ca într-un lacăt pe care nu-l poți desface decît cu ajutorul unui cifru. BOGZA, C. O. 324.

CIFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinatie de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – După fr. chiffre.

CIFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenționale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].

CIFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre)

CIFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenționale, folosit pentru transmiterea unor informații secrete; cod. 2) Combinație de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei încuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre

*cifru n., pl. e și urĭ (fr. chiffre, m. V. cifră). Semn convențional (de ordinar o cifră saŭ maĭ multe) p. a comunica în secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin cifrurĭ. Semn, marcă, emblemă, monogramă.

CIFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Compus: cifră-record = cea mai mare cifră la o anumită dată, într-un anumit moment. ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. Cifră de afaceri = veniturile rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii și alte venituri din exploatare. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.^[1]

cifră sf [At: LB / V: (înv) ~ru sn, ți~ / Pl: ~re / E: it cifra] 1 (Înv) Cifra zero Si: nula. 2 Simbol grafic (reprezentând numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor. 2 (Pex; mpl) Număr. 3-5 (Volum) (sumă sau) cantitate reprezentată prin cifre (2). 6 (Îs) ~ de afaceri Valoare a afacerilor. 7 (Îs) Impozit pe ~ra de afaceri Impozit aplicat proporțional cu valoarea afacerii. 8 Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe sau a unui fenomen. 9 (Fin) Cuantum al unor operații comerciale sau financiare, reprezentat prin cifre. 10 (Înv) Caractere numerice întrebuințate în locul alfabetului într-o scriere secretă. 11 (Înv) Monogramă.^[1]

țifră² sf vz cifră

* CIFRĂ, * ȚIFRĂ (pl. -re) sf. 1 ➕ Semn cu care se reprezintă un număr: cifra 5; cifre romane; cifre arabe ¶ 2 ➕ Total, suma totală: cifra budgetului ¶ 3 Semn secret și convențional pentru a face corespondență ¶ 4 Monogram, împletitură a literelor inițiale ale unui nume [fr. chiffre, germ. Zifer].

CIFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

CIFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic care reprezintă un număr. Cifră romană. Cifră arabă. ▭ Cîte numere distincte de cîte două cifre se pot forma cu cifrele 2, 3, 5, 7, dacă cifrele fiecărui număr sînt diferite? ALGEBRA 22. ♦ Număr, sumă, cantitate. Producția a atins o cifră foarte mare. 2. Volumul sau cuantumul reprezentat prin cifre (1) al unor operații comerciale sau financiare. ◊ (În orînduirea capitalistă; și la noi pînă în 1949) Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea afacerilor, adică cu valoarea mărfurilor vîndute.

CIFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic care reprezintă unul dintre numerele de la zero pînă la nouă; (impr.) număr. ♦ Număr, sumă, cantitate. 2. Volumul reprezentat prin cifre (1) al unor operații comerciale sau financiare. ♦ (În trecut) Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe. *Cifra de saponificare. – It. cifra (fr. chiffre).

CIFRĂ s.f. 1. Semn convențional pentru reprezentarea numerelor. ♦ (Fig.) Număr, cantitate, sumă. 2. Volum, cuantum al unor operații comerciale, financiare, reprezentat în cifre. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe. [< it. cifra, fr. chiffre, germ. Ziffer < ar. șifr – gol, zero].

CIFRĂ s. f. 1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor. ◊ (fig.) număr, cantitate, sumă. 2. ~ de afaceri = cuantum al unor operații comerciale, financiare, în cifre. 3. număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen etc. (< it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

CIFRĂ ~e f. 1) Semn convențional folosit pentru reprezentarea grafică a numerelor. 2) Cantitate exprimată numeric. ~ de afaceri. [G.-D. cifrei] /<it. cifra, lat. cifra, fr. chiffre

cifră f. 1. semn ce figurează un număr: cifra 3; 2. sumă totală: cifra bugetului; 3. scrisoare secretă cu caractere convenite; 4. împletitura literelor inițiale: pecete cu cifra mea.

țifră f. V. cifră.

*cífră f., pl. e (it. cifra, fr. chiffre, mlat. cifrum, cifra, d. ar. șifr, zero, tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. zero). Număr (semn): cifrele arabe le-aŭ înlocuit pe cele romane. Suma (valoarea) unuĭ lucru: cifra cheltuĭelilor. – Și țifră (rus. cifra, germ. ziffer). Cifrele arabe fură cunoscute în Francia în sec. 10. Cifrele romane sînt reprezentate pin literele I, V, X, L, C, D, M, care valorează 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

țífră, V. cifră.

cifru (cod) (desp. ci-fru) s. n., art. cifrul; pl. cifruri

cifru (cod) (ci-fru) s. n., art. cifrul; pl. cifruri

cifru (cod) s. n. (sil. -fru), art. cifrul; pl. cifruri

cifră (simbol grafic; cuantum) (desp. ci-fră) s. f., g.-d. art. cifrei; pl. cifre

cifră (simbol grafic, cuantum) (ci-fră) s. f., g.-d. art. cifrei; pl. cifre

cifră (simbol grafic, cuantum) s. f. (sil. -fră), g.-d. art. cifrei; pl. cifre

cifră

cifră, -fre.

cifră (cifre), s. f. – Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor. – Var. cifru, (înv.) țifră. It. cifra (sec. XIX). Var. cifru, înv. cu sensul curent, se folosește mai ales cu sensul de „cheie, soluție”; țifră redă pronunțarea germ. Ziffer. Der. cifra, vb. (a socoti, a calcula; a numerota; refl., a însuma, a aduna); descifra, vb., compus pe baza fr. déchiffrer.

CIFRĂ (< it.) s. f. 1. Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impr. număr. Cele mai utilizate sînt cifrele arabe, aduse în Europa de arabi în sec. 10, probabil din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se mai folosesc și cifrele romane: I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000. 2. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe. ◊ C. octanică v. octanic. 3. C. de afaceri = totalul încasărilor unei firme din activitatea desfășurată într-o anumită perioadă de timp. 4. Semn tipografic folosit la tipărirea numerelor, a simbolurilor diferitelor operații matematice sau combinații ale acestora.

CIFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)

CIFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)

CIFRĂ s. 1. v. număr. 2. (MAT.) (impr.) număr. (~ 16.)

CIFRĂ s. 1. număr, sumă, total. (~ spectatorilor.) 2. (MAT.) (impr.) număr, (~ 16.)