10 definiții pentru ciclo

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciclo- [At: DN3 / V: cicl- / E: fr cyclo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Rotund. 2 Periodic. 3 Cu bicicleta.

CICLO- Element de compunere savantă cu semnificația „rotund” sau „periodic”. [Var. cicl-. / < fr. cyclo-, cf. gr. kyklos – cerc].

CICL(O)-, -CICLU elem. „cerc”, „ciclu”, „bicicletă”. (< fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CICLO- „cerc, ciclu, perioadă, ochi, orbită”. ◊ gr. kyklos „cerc, glob ocular” > fr. cyclo-, engl. id., it. ciclo- > rom. ciclo-.~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă ciclocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală, constînd în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și în situarea ochilor, rudimentari și uniți, într-o singură orbită; ~coriză (v. -coriză), s. f., diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare; ~ergometru (v. ergo-, v. -metru1), s. n., aparat medical care permite calcularea lucrului mecanic efectuat de un subiect într-o perioadă de timp; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze ovale; ~forie (v. -forie), s. f., heteroforie în sens de torsiune; ~frenie (v. -frenie), s. f., tulburare psihică cu caracter reversibil și periodic, de tip afectiv; ~gen (v. -gen1), adj., (despre tulpină) care crește în cercuri concentrice; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea fenomenelor meteorologice care conduc la o depresiune atmosferică; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă reprezentînd evoluția unui proces, format din operații care se repetă în cicluri succesive; ~id (v. -id), adj., 1. Asemănător unui cerc. 2. Care este dispus în cerc sau în verticile concentrice; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă; ~liză (v. -liză), s. f., totalitatea fenomenelor care însoțesc slăbirea și dispariția depresiunilor atmosferice; ~mastopatie (v. masto-, v. -patie), s. f., sindrom periodic, caracterizat prin tumefacția dureroasă a sînilor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării unui cerc; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea cercurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice; ~nastie (v. -nastie), s. f., capacitatea plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului; ~pareză (v. -pareză), s. f., paralizie a mușchiului ciliar al ochiului; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a acomodării globului ocular; ~pter (v. -pter), adj., (despre pești) cu înotătoarele dispuse în cerc; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se măsoară cîmpul vizual; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare convulsivă de acomodare a ochiului; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante la care embrionul este spiralizat în interiorul seminței; ~steg (v. -steg), adj., (despre cochilii) care are cămăruțele înrulate în cercuri concentrice; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., clasă de vertebrate acvatice inferioare, cu corpul pisciform, lipsite de maxilare și cu gura rotundă; ~timie (v. -timie), s. f., stare psihică morbidă, care se caracterizează prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical întrebuințat în ciclotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a mușchiului ciliar; ~trop (v. -trop), adj., s. n., (agent, medicament) care influențează desfășurarea ciclului menstrual.

CICL-, v. CICLO-.~artroză (v. -artroză), s. f., articulație centrală, care permite mișcări de rotație; ~encefal (v. -encefal), adj., s. m., (monstru) care prezintă ciclencefalie; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., monstruozitate constînd în fuziunea sau în lipsa emisferelor cerebrale; ~op (v. -op), s. m., 1. Făt teratologic cu un singur ochi. 2. Specie de crustaceu dulcicol, cu corpul oval, cu două antene înotătoare lungi și cu un singur ochi, situat pe cefalotorace; ~opie (v. -opie), s. f., malformație congenitală, caracterizată prin fuziunea celor două orbite și prin existența unui singur ochi; ~oramă (v. -oramă), s. f., perdea cu colorit neutru, care închide laturile și fundalul scenei.

-CICLU „cerc, perioadă, ciclu”. ◊ gr. kyklos „roată, cerc” > L. sav. -cyclus și -cyclum, fr. -cycle, engl. id. > rom. -ciclu.

Intrare: ciclo
prefix (I7-P)
  • ciclo
prefix (I7-P)
  • cicl
ciclu3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • ciclu
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cicloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „rotund”, „periodic” sau „cu bicicleta”. MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.