9 definiții pentru ciclamă

ciclámă sf [At: DA / Pl: ~me / E: lat cyclamen] (Bot) Floarea de grădină (Cyclamen europaeum), din familia primulaceelor, cu frunze în formă de inimă, verzi pe față și roșii pe dos și cu flori albe, roz-mov sau roșii.

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). [Pr. și: si-] – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum).

!ciclámă [ci pron. si/ci] (ci-cla-) s. f., g.-d. art. ciclámei; pl. cicláme

ciclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. ciclámei; pl. cicláme

CICLÁMĂ s.f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă și cu flori roșii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].

CICLÁMĂ s. f. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe. (< fr. cyclamen)

CICLÁMĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu frunze dispuse în rozetă, cultivată pentru florile ei divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen

Intrare: ciclamă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cicla ciclama
plural ciclame ciclamele
genitiv-dativ singular ciclame ciclamei
plural ciclame ciclamelor
vocativ singular
plural