CICE cuvînt ce se poate explica prin denumirea Cici dată istroromînilor (Drăg 94 n 1-2) v. și Găzdaru (BIFRI) sau prin srb.-cr. čič, čiča „unchiu, bade” și diminutiv srb. pentru Ștefan, imitat de bănățeni: Ștefan-Cicio Pop sau prin ucr. чiча „gigea”, „frumos” (DLR). 1. Cice b. (Mar; M mar); s. ard. în doc. 1451-1519 (Drăg 94). 2. Cicea b., 1067 (Drăg 93); – fam. act.; s., ard., azi Ciucea. 3. Cicei (Ard 20, 241; IS 270) și n. fam., act., ard. 4. Ciceu (Mar; M mar); Ciceul cetatea ard. 5. Cicel t., 1310 Ungaria (Drăg 93). 6. Ciciu olt. (RI YI 262); Ciciul voivod (Ard 20, 241). 7. Ciccio istro-romîn 1500 (Drăg 94). Din aceste antroponime s-au format multe toponime în Ardeal (Drăg 93-95).