2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIBERNÉTICĂ s.f. 1. Parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère. 2. Știință care studiază principiile și legile comune ale funcționării sistemelor de legături, comandă și control în mașini și în organismele vii. [Gen. -cii, var. chibernetică s.f. / < fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan – a conduce].

CIBERNÉTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul matematic al sistemelor complexe de dirijare și de comunicație, precum și cu metodele de prelucrare a informației. [G.-D. ciberneticii] /<fr. cybernétique, engl. cubernetics

cibernétic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cybernétique] 1 sf Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2 a Care aparține ciberneticii (1). 3 a Referitor la cibernetică (1).

CIBERNÉTIC, -Ă, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care aparține ciberneticii (1), privitor la cibernetică. – Din fr. cybernétique.

CIBERNÉTIC, -Ă, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care aparține ciberneticii (1), privitor la cibernetică. – Din fr. cybernétique.

CHIBERNÉTICĂ s.f. v. cibernetică.

CIBERNÉTIC, -Ă adj. Referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii. ◊ Artă cibernetică = formă de creație artistică care tinde a reprezenta, utilizând ordinatoarele, lucrurile în mișcare. [< fr. cybernétique].

CIBERNÉTIC, -Ă I. adj. referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii, pentru proiectarea și construirea mașinilor și a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operații. (< fr. cybernétique)

CIBERNÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cibernetică; propriu ciberneticii. 2) Care se bazează pe principiile ciberneticii. /<fr. cybernétique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cibernétică s. f., g.-d. art. cibernéticii

cibernétică s. f., g.-d. art. cibernéticii

cibernétic adj. m., pl. cibernétici; f. cibernétică, pl. cibernétice

cibernétic adj. m., pl. cibernétici; f. sg. cibernétică, pl. cibernétice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIBERNÉTICĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlul în sistemele tehnice și organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu și din acela al constituției și al funcționării lor). Are numeroase și variate aplicații în toate domeniile tehnicii, în economie, biologie, medicină etc. În anul 1938, în lucrarea „Psihologia consonantistă”, savantul român Șt. Odobleja face prima expunere amplă a unor principii cibernetice, înainte cu zece ani de apariția lucrării „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic.C. economică = ramură a c. care se ocupă cu aplicarea ideilor și metodelor c. la sistemele economice; privește economia, precum și verigile structurale și funcționale ale acesteia, ca în sisteme în care se desfășoară procese de reglare și de comandă realizate prin circulația și transformarea informației.

Intrare: cibernetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cibernetică
  • cibernetica
plural
genitiv-dativ singular
  • cibernetici
  • ciberneticii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chibernetică
  • chibernetica
plural
genitiv-dativ singular
  • chibernetici
  • chiberneticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cibernetic
cibernetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cibernetic
  • ciberneticul
  • ciberneticu‑
  • cibernetică
  • cibernetica
plural
  • cibernetici
  • ciberneticii
  • cibernetice
  • ciberneticele
genitiv-dativ singular
  • cibernetic
  • ciberneticului
  • cibernetice
  • ciberneticei
plural
  • cibernetici
  • ciberneticilor
  • cibernetice
  • ciberneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cibernetică chibernetică

  • 1. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère.
    surse: DN

etimologie:

cibernetic

  • 1. Care aparține ciberneticii, privitor la cibernetică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Artă cibernetică = formă de creație artistică care tinde a reprezenta, utilizând ordinatoarele, lucrurile în mișcare.
      surse: DN

etimologie: