2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cianura vt [At: DA ms / P: ci-a~ / Pzi: ~réz / E: cianură, cf fr cyanurer] A supune minereurile operației de cianurare (2).

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză

Intrare: cianurat
cianurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianurat
  • cianuratul
  • cianuratu‑
  • cianura
  • cianurata
plural
  • cianurați
  • cianurații
  • cianurate
  • cianuratele
genitiv-dativ singular
  • cianurat
  • cianuratului
  • cianurate
  • cianuratei
plural
  • cianurați
  • cianuraților
  • cianurate
  • cianuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: cianura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cianura
  • cianurare
  • cianurat
  • cianuratu‑
  • cianurând
  • cianurându‑
singular plural
  • cianurea
  • cianurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cianurez
(să)
  • cianurez
  • cianuram
  • cianurai
  • cianurasem
a II-a (tu)
  • cianurezi
(să)
  • cianurezi
  • cianurai
  • cianurași
  • cianuraseși
a III-a (el, ea)
  • cianurea
(să)
  • cianureze
  • cianura
  • cianură
  • cianurase
plural I (noi)
  • cianurăm
(să)
  • cianurăm
  • cianuram
  • cianurarăm
  • cianuraserăm
  • cianurasem
a II-a (voi)
  • cianurați
(să)
  • cianurați
  • cianurați
  • cianurarăți
  • cianuraserăți
  • cianuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cianurea
(să)
  • cianureze
  • cianurau
  • cianura
  • cianuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cianura

  • 1. A supune minereurile operației de cianurare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: