opțiuni

6 definiții pentru cianotic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIANÓTIC, -Ă, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineție; p. ext. (Despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanotique.

CIANÓTIC, -Ă, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineție; p. ext. (Despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanotique.

cianótic, ~ă a [At: DEX2 / P: ti-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cyanotique] 1 (D. mucoase, piele etc.) De culoare albastră-vineție. 2 (D. oameni; pex) Predispus la cianoză. 3 Care prezintă cianoză. 4 Referitor la cianoză. 5 De cianoză.

CIANÓTIC, -Ă adj. Referitor la cianoză. [< fr. cyanotique].

CIANÓTIC, -Ă adj. referitor la cianoză; (despre oameni) predispus la cianoză. (< fr. cyanotique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianótic (ci-a-) adj. m., pl. cianótici; f. cianótică, pl. cianótice

cianótic adj. m. (sil. ci-a-), pl. cianótici; f. sg. cianótică, pl. cianótice

Intrare: cianotic
cianotic adjectiv
  • silabație: ci-a-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianotic
  • cianoticul
  • cianoticu‑
  • cianotică
  • cianotica
plural
  • cianotici
  • cianoticii
  • cianotice
  • cianoticele
genitiv-dativ singular
  • cianotic
  • cianoticului
  • cianotice
  • cianoticei
plural
  • cianotici
  • cianoticilor
  • cianotice
  • cianoticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cianotic

  • 1. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineție.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) Predispus la cianoză; care prezintă cianoză.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Referitor la cianoză.
    surse: DN

etimologie: