8 definiții pentru cianizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIANIZÁRE s. f. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanisation.

cianizare sf [At: DEX2 / P: ci-a~ / Pl: ~zări / E: fr cyanisation] Tratament termochimic prin care se introduc carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur.

CIANIZÁRE s. f. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanisation.

CIANIZÁRE s.f. Tratament termochimic al unui obiect din aliaj feros, constând în introducerea acestuia într-o baie de cianuri topite, urmată de o răcire bruscă; cianurare. [Cf. germ. kyanisieren, fr. cyanisation].

CIANIZÁRE s. f. tratament termochimic de introducere a unor piese din oțel într-o baie de cianuri topite. (după fr. cyanisation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianizáre (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianizắrii

cianizáre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianizării


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIANIZÁRE (după fr.) s. f. Tratament termochimic de saturare a suprafețelor pieselor de oțel, simultan cu carbon și azot, din diferite compoziții de săruri topite (obligatoriu cu cianură de sodiu sau potasiu), la temperatură joasă (520 °C), medie (760 °C) și înaltă (900 °C), pentru creșterea rezistenței la uzură și oboseală a oțelului.

Intrare: cianizare
cianizare substantiv feminin
  • silabație: ci-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianizare
  • cianizarea
plural
  • cianizări
  • cianizările
genitiv-dativ singular
  • cianizări
  • cianizării
plural
  • cianizări
  • cianizărilor
vocativ singular
plural

cianizare

  • 1. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: