8 definiții pentru cianizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cianizare sf [At: DEX2 / P: ci-a~ / Pl: ~zări / E: fr cyanisation] Tratament termochimic prin care se introduc carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur.

CIANIZÁRE s. f. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanisation.

CIANIZÁRE s. f. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanisation.

CIANIZÁRE s.f. Tratament termochimic al unui obiect din aliaj feros, constând în introducerea acestuia într-o baie de cianuri topite, urmată de o răcire bruscă; cianurare. [Cf. germ. kyanisieren, fr. cyanisation].

CIANIZÁRE s. f. tratament termochimic de introducere a unor piese din oțel într-o baie de cianuri topite. (după fr. cyanisation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianizáre (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianizắrii

cianizáre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianizării


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIANIZÁRE (după fr.) s. f. Tratament termochimic de saturare a suprafețelor pieselor de oțel, simultan cu carbon și azot, din diferite compoziții de săruri topite (obligatoriu cu cianură de sodiu sau potasiu), la temperatură joasă (520 °C), medie (760 °C) și înaltă (900 °C), pentru creșterea rezistenței la uzură și oboseală a oțelului.

Intrare: cianizare
cianizare substantiv feminin
  • silabație: ci-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianizare
  • cianizarea
plural
  • cianizări
  • cianizările
genitiv-dativ singular
  • cianizări
  • cianizării
plural
  • cianizări
  • cianizărilor
vocativ singular
plural

cianizare

  • 1. Tratament termochimic prin care se introduce carbon și azot la suprafața unei piese din oțel, pentru a se obține un strat superficial dur.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: