2 intrări

19 definiții

chiuretáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tắri / E: chiureta] 1-2 Chiuretaj (1-2).

CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta.

CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta.

chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri

chiuretáre s. f. (sil. chiu-), g.-d. art. chiuretării; pl. chiuretări

CHIURETÁRE s. v. chiuretaj.

CHIURETÁRE s.f. Acțiunea de a chiureta; chiuretaj. [< chiureta].

chiuretá vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIURETÁRE s. (MED.) chiuretaj, raclaj.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.

Intrare: chiureta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiureta chiuretare chiuretat chiuretând singular plural
chiuretea chiuretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiuretez (să) chiuretez chiuretam chiuretai chiuretasem
a II-a (tu) chiuretezi (să) chiuretezi chiuretai chiuretași chiuretaseși
a III-a (el, ea) chiuretea (să) chiureteze chiureta chiuretă chiuretase
plural I (noi) chiuretăm (să) chiuretăm chiuretam chiuretarăm chiuretaserăm, chiuretasem*
a II-a (voi) chiuretați (să) chiuretați chiuretați chiuretarăți chiuretaserăți, chiuretaseți*
a III-a (ei, ele) chiuretea (să) chiureteze chiuretau chiureta chiuretaseră
Intrare: chiuretare
chiuretare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiuretare chiuretarea
plural chiuretări chiuretările
genitiv-dativ singular chiuretări chiuretării
plural chiuretări chiuretărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)