2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiuretare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: chiureta] 1-2 Chiuretaj (1-2).

CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta.

CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta.

CHIURETÁRE s.f. Acțiunea de a chiureta; chiuretaj. [< chiureta].

chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri

chiuretáre s. f. (sil. chiu-), g.-d. art. chiuretării; pl. chiuretări

chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIURETÁRE s. v. chiuretaj.

CHIURETARE s. (MED.) chiuretaj, raclaj.

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.

Intrare: chiuretare
chiuretare substantiv feminin
  • silabație: chiu-re-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuretare
  • chiuretarea
plural
  • chiuretări
  • chiuretările
genitiv-dativ singular
  • chiuretări
  • chiuretării
plural
  • chiuretări
  • chiuretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiureta
  • silabație: chiu-re-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiureta
  • chiuretare
  • chiuretat
  • chiuretatu‑
  • chiuretând
  • chiuretându‑
singular plural
  • chiuretea
  • chiuretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiuretez
(să)
  • chiuretez
  • chiuretam
  • chiuretai
  • chiuretasem
a II-a (tu)
  • chiuretezi
(să)
  • chiuretezi
  • chiuretai
  • chiuretași
  • chiuretaseși
a III-a (el, ea)
  • chiuretea
(să)
  • chiureteze
  • chiureta
  • chiuretă
  • chiuretase
plural I (noi)
  • chiuretăm
(să)
  • chiuretăm
  • chiuretam
  • chiuretarăm
  • chiuretaserăm
  • chiuretasem
a II-a (voi)
  • chiuretați
(să)
  • chiuretați
  • chiuretați
  • chiuretarăți
  • chiuretaserăți
  • chiuretaseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuretea
(să)
  • chiureteze
  • chiuretau
  • chiureta
  • chiuretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiuretare

etimologie:

  • vezi chiureta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

chiureta

  • 1. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: racla

etimologie: