2 intrări

11 definiții

chiuí [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chíui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.

chiulí vi [At: DA ms / Pzi: ~lésc / E: chiul] (Fam) 1 A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii. 2 A înșela.

CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.

CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.

CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. A se sustrage de la o datorie fără motiv serios, a trage chiulul.

chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă

chiulí vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiuleáscă

A CHIULÍ ~ésc intranz. pop. A nu-și îndeplini conștiincios obligațiile. [Sil. chiu-] /Din chiul

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).

chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chiuli, chiulesc v. i. 1. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații / a unei îndatoriri 2. a absenta nemotivat de la școală, de la facultate, de la serviciu

Intrare: chiuli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiuli chiulire chiulit chiulind singular plural
chiulește chiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiulesc (să) chiulesc chiuleam chiulii chiulisem
a II-a (tu) chiulești (să) chiulești chiuleai chiuliși chiuliseși
a III-a (el, ea) chiulește (să) chiulească chiulea chiuli chiulise
plural I (noi) chiulim (să) chiulim chiuleam chiulirăm chiuliserăm, chiulisem*
a II-a (voi) chiuliți (să) chiuliți chiuleați chiulirăți chiuliserăți, chiuliseți*
a III-a (ei, ele) chiulesc (să) chiulească chiuleau chiuli chiuliseră
Intrare: chiulire
chiulire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiulire chiulirea
plural chiuliri chiulirile
genitiv-dativ singular chiuliri chiulirii
plural chiuliri chiulirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)