11 definiții pentru chiuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiuitúră sf [At: MARIAN, O. I, 220 / P: chi-u-i~ / Pl: ~ri / E: chiui + -(i)tură] 1-9 Chiuit1 (1-9).

CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. Faptul de a chiui. 1. Strigăt. S-aude-un corn de vînătoare Și multe-apoi chiuituri Răsunătoare. COȘBUC, P. II 117. 2. Strigătură spusă la dansurile populare și constînd din versuri cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe. O chiuitură din Transilvania sună astfel: Chiuire-aș chiui, De toți, toți m-ar auzi. MARIAN, O. I 220. – Pronunțat: chi-u-i-.

CHIUITÚRĂ ~i f. 1) v. A CHIUI. 2) Versuri glumețe sau satirice, strigate în timpul dansurilor populare; strigătură. [Sil. chi-u-i-] /a chiui + suf. ~tură

chiuitură f. 1. chiuit; 2. versuri de joc (din Ardeal), corespunzând horei noastre. V. strigătură.

chiuitúră f., pl. ĭ. Chiot, strigăt. Strigătură (la horă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri

chiuitúră s. f. (sil. -u-i-), g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIUITÚRĂ s. 1. v. chiot. 2. v. chiuit.

CHIUITU s. 1. chiot, chiu, chiuit, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.) 2. chiuit, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. și Maram.) horă. (~ la joc.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHIUITURĂ (a chiui) Scurtă poezie lirică, limitată de obicei la două sau patru versuri, cu caracter hazliu, uneori satiric, rostită la joc, cu scopul: de a conduce jocul: Ex. Numai lin și lin și lin, Ca soarele pe senin; Ca luna prin nourele, Ca dorul mîndruței mele. de a îndemna la joc și de a crea o atmosferă de voioșie: Ex. Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă, C-așa-i jocul românesc, Obiceiul batrînesc. de a ironiza defecte omenești: Ex. - Haide, fată, la ogor! - Ba, mamă, ochii, mă dor! - Hai, copilă, la jucat! - Stai, mamă, c-amuș mă gat! de a satiriza unele moravuri: Ex. Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți! Săracele sutele Cum mărită slutele! Chiuiturile, o parte însemnată a creației folclorice, de o mare varietate și bogăție, mai sînt cunoscnte și sub denumirea de strigături (v.).

Intrare: chiuitură
chiuitură substantiv feminin
  • silabație: chi-u-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuitu
  • chiuitura
plural
  • chiuituri
  • chiuiturile
genitiv-dativ singular
  • chiuituri
  • chiuiturii
plural
  • chiuituri
  • chiuiturilor
vocativ singular
plural

chiuitură

  • 1. Faptul de a chiui; chiuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiot chiuit strigăt un exemplu
    exemple
    • S-aude-un corn de vînătoare Și multe-apoi chiuituri Răsunătoare. COȘBUC, P. II 117.
      surse: DLRLC
  • 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; chiuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiuit strigătură un exemplu
    exemple
    • O chiuitură din Transilvania sună astfel: Chiuire-aș chiui, De toți, toți m-ar auzi. MARIAN, O. I 220.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09