3 definiții pentru chituc

chitúc sm [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~úci / E: bg китyкь] (Reg) Trunchi de copac.

chitúc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Însă cuvîntul bg. ar putea proveni din rom.; în acest caz chituc ar fi în locul lui *pituc, adică rezultat al unei contaminări cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc.

chitúc, chitúci, s.m. (reg.) trunchi de copac, butuc; caravei.

Intrare: chituc
chituc
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chituc chitucul
plural chituci chitucii
genitiv-dativ singular chituc chitucului
plural chituci chitucilor
vocativ singular
plural