Definiția cu ID-ul 437973:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chituc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Însă cuvîntul bg. ar putea proveni din rom.; în acest caz chituc ar fi în locul lui *pituc, adică rezultat al unei contaminări cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc.