6 definiții pentru chitonog

chitonóg sn vz chitonag

chitonóg (unealtă) s. n., pl. chitonoáge

CHITONÓG ~oáge n. Unealtă în formă de țăruș, folosită la săditul răsadului. /Orig. nec.

chitonóg (sud) și -ănog (nord), -oágă adj. (d. pitonog și cotonog). Cu coada tăĭată: un cîne [!] chitonog. S. n., pl. oage. Pitonog. Pl. Picĭoroange. V. berc.

pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt [!] infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer [!]). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.

Intrare: chitonog
chitonog
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chitonog chitonogul
plural chitonoage chitonoagele
genitiv-dativ singular chitonog chitonogului
plural chitonoage chitonoagelor
vocativ singular
plural