opțiuni

8 definiții pentru chitină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine.

CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine.

chitínă sfs [At: LTR / E: fr chitine] (Chm; zlg) Substanță organică asemănătoare celulozei, care formează tegumentele insectelor și ale crustaceelor.

CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare ca structură cu celuloza, care se găsește în tegumentele exterioare ale insectelor și ale crustaceelor.

CHITÍNĂ s.f. Substanță organică asemănătoare celulozei, din care sunt făcute unele tegumente ale insectelor și ale crustaceelor. [< fr. chitine, cf. gr. chiton – tunică].

CHITÍNĂ s. f. substanță organică asemănătoare cu celuloza, constituent al cuticulei (2). (< fr. chitine)

CHITÍNĂ f. Substanță organică din care este format scheletul exterior al unor insecte și crustacee. /<fr. chitine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chitínă s. f., g.-d. art. chitínei

chitínă s. f., g.-d. art. chitínei

Intrare: chitină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitină
  • chitina
plural — —
genitiv-dativ singular
  • chitine
  • chitinei
plural — —
vocativ singular —
plural —

chitină

  • 1. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: