7 definiții pentru chitcăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.

CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.

CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Regional) Mocăit, ticăit. Am văzut eu și destui bărbați mult mai ticăiți și mai chitcăiți decît cea mai biciznică femeie. CREANGĂ, P. 141.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte

chitcăít adj. m., pl. chitcăíți; f. sg. chitcăítă, pl. chitcăíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoșit, moșmondit, ticăit.

chitcăit adj. v. MOCĂIT. MOCOȘIT. MOȘMONDIT. TICĂIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chitcăít, chitcăítă adj. (reg.) 1. chitit, socotit, circumspect, minuțios. 2. sâcăitor, plictisitor; capricios, belaliu. 3. adormit, mocăit, ticăit.

Intrare: chitcăit
chitcăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitcăit
  • chitcăitul
  • chitcăitu‑
  • chitcăi
  • chitcăita
plural
  • chitcăiți
  • chitcăiții
  • chitcăite
  • chitcăitele
genitiv-dativ singular
  • chitcăit
  • chitcăitului
  • chitcăite
  • chitcăitei
plural
  • chitcăiți
  • chitcăiților
  • chitcăite
  • chitcăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chitcăit

etimologie: