12 definiții pentru chiromantă

chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte

chiromántă s. f., pl. chirománte

chirománt, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: it chiromante] Persoană care practică chiromanția.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

CHIROMÁNT, chiromanți, s. m. Persoană care se ocupă cu studiul liniilor din palmă, care (după superstițioși) indică caracterul sau viitorul cuiva.

chirománt s. m., pl. chirománți

chirománt s. m., pl. chirománți

CHIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Ghicitor în palmă. [< it. chiromante].

CHIROMÁNT, -Ă s. m. f. ghicitor în palmă. (< it. chiromante, fr. chiromante)

CHIROMÁNT ~tă (~ti, ~te) m. și f. Persoană care practică chiromanția. /<it. chiromante

*chirománt, -ă s. (vgr. heiromántis, d. heir, mînă, și manteuomaí, ghicesc). Care înșeală pin [!] chiromanție lumea proastă.

Intrare: chiromantă
chiromantă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiromantă chiromanta
plural chiromante chiromantele
genitiv-dativ singular chiromante chiromantei
plural chiromante chiromantelor
vocativ singular
plural