12 definiții pentru chiromant

chirománt, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: it chiromante] Persoană care practică chiromanția.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

CHIROMÁNT, chiromanți, s. m. Persoană care se ocupă cu studiul liniilor din palmă, care (după superstițioși) indică caracterul sau viitorul cuiva.

chirománt s. m., pl. chirománți

chirománt s. m., pl. chirománți

CHIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Ghicitor în palmă. [< it. chiromante].

CHIROMÁNT, -Ă s. m. f. ghicitor în palmă. (< it. chiromante, fr. chiromante)

CHIROMÁNT ~tă (~ti, ~te) m. și f. Persoană care practică chiromanția. /<it. chiromante

*chirománt, -ă s. (vgr. heiromántis, d. heir, mînă, și manteuomaí, ghicesc). Care înșeală pin chiromanție lumea proastă.

chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte

chiromántă s. f., pl. chirománte

Intrare: chiromant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiromant
  • chiromantul
  • chiromantu‑
plural
  • chiromanți
  • chiromanții
genitiv-dativ singular
  • chiromant
  • chiromantului
plural
  • chiromanți
  • chiromanților
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)