9 definiții pentru chiromant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.

chirománt, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: it chiromante] Persoană care practică chiromanția.

CHIROMÁNT, chiromanți, s. m. Persoană care se ocupă cu studiul liniilor din palmă, care (după superstițioși) indică caracterul sau viitorul cuiva.

CHIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Ghicitor în palmă. [< it. chiromante].

CHIROMÁNT, -Ă s. m. f. ghicitor în palmă. (< it. chiromante, fr. chiromante)

CHIROMÁNT ~tă (~ti, ~te) m. și f. Persoană care practică chiromanția. /<it. chiromante

*chirománt, -ă s. (vgr. heiromántis, d. heir, mînă, și manteuomaí, ghicesc). Care înșeală pin chiromanție lumea proastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chirománt s. m., pl. chirománți

chirománt s. m., pl. chirománți

Intrare: chiromant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiromant
  • chiromantul
  • chiromantu‑
plural
  • chiromanți
  • chiromanții
genitiv-dativ singular
  • chiromant
  • chiromantului
plural
  • chiromanți
  • chiromanților
vocativ singular
  • chiromantule
  • chiromante
plural
  • chiromanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiromant, -ă chiromantă

  • 1. Persoană care practică chiromanția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: