chiriarhie sf [At: PRAV., ap. DA ms / S: chiriarchie / P: ~ri-a~ / Pl: ~ii / E: ngr ϰυριάρχία] (Înv) 1 Episcopie. 2 Mitropolie.

‡ CHIRIARHIE sf. ⛪ Autoritatea superioară, episcopală; demnitatea episcopului: i-a luat chiriarhia puterea de predicator (CRG.) [gr.-biz.].

CHIRIARHIE, chiriarhii, s. f. (Învechit) Demnitatea de episcop; autoritatea, puterea unui episcop. I-au luat chiriarhia [popii Duhu] puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. – Pronunțat: -ri-ar-.

CHIRIARHIE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh ; (cu sens colectiv) conducerea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar] – Ngr. kyriarhia.

chiriarhie f. demnitate episcopală: i-a luat chiriarhia puterea de predicator CR.

chiriarhíe f. (vgr. kyriarhia). Suveranitatea bisericească. Localu saŭ sediu acesteĭ suveranitățĭ.

chiriarhie (desp. -ri-ar-) s. f., art. chiriarhia, g.-d. art. chiriarhiei; pl. chiriarhii, art. chiriarhiile (desp. -hi-i-) corectat(ă)

chiriarhie (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhia, g.-d. art. chiriarhiei; pl. chiriarhii, art. chiriarhiile

chiriarhie s. f. (sil. -ri-ar-), art. chiriarhia, g.-d. art. chiriarhiei; pl. chiriarhii, art. chiriarhiile