9 definiții pentru chircitură piercitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircitúră sf [At: MARIAN, ap. DA / Pl: ~ri / E: chirci + -tură] 1-2 Ființă (sau plantă) insuficient dezvoltată. 3 Vită slabă și mică.

CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură.

CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură.

CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. Ființă (om, animal sau plantă) care nu e bine dezvoltată; ființă pipernicită, degenerată. – Variantă: (regional) piercitúră (SBIERA, P. 178) s. f.

CHIRCITÚRĂ ~i f. rar Ființă dezvoltată insuficient din punct de vedere fizic. /a (se) chirci + suf. ~tură

PIERCITÚRĂ s. f. v. chircitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri

chircitúră s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRCITÚRĂ s. v. sfrijitură.

CHIRCITU s. sfrijitură, (înv. și reg.) prizăritură, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.)

Intrare: chircitură
chircitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircitu
  • chircitura
plural
  • chircituri
  • chirciturile
genitiv-dativ singular
  • chircituri
  • chirciturii
plural
  • chircituri
  • chirciturilor
vocativ singular
plural
piercitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piercitu
  • piercitura
plural
  • piercituri
  • pierciturile
genitiv-dativ singular
  • piercituri
  • pierciturii
plural
  • piercituri
  • pierciturilor
vocativ singular
plural

chircitură piercitură

etimologie:

  • Chirci + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09